Cosurile de fum traditionale au fost proiectate si construite pentru a evacua gaze arse foarte calde si cu fenomene de condens foarte reduse. La aceste cosuri au fost ulterior racordate surse de caldura moderne, caracterizate de procese de ardere radical diferite. Consecintele deseori intalnite au dus la necesitatea interventiilor de intretinere majore (captusirii interioare etc.) sau chiar de inlocuire integrala.

Normele tehnice si regulile de bun simt duc, in mod coincident, la diferite cerinte care se pot grupa in urmatoarele puncte:

1. Dimensionarea cosului realizata tinand cont de caracteristicile sursei de caldura si a cladirii in care cosul este amplasat.
2. Realizarea racordarii intre sursa si cos reducand pe cat posibil pierderile de tiraj.
3. Indeformabilitate si rezistenta la temperaturile ce se pot verifica in cursul exploatarii.
4. Tinuta la presiunile generate de sursele de caldura presurizate, fara scapari pe traseu.
5. Tinuta la depresiune pentru sursele de caldura obisnuite, evitand astfel patrunderea de aer fals.
6. Rezistenta la agenti chimici si la coroziune.
7. Izolatie termica.
8. Posibilitate de-a colecta si evacua condensul.
9. Posibilitate de inspectie periodica si curatire la nevoie.

Aceste cerinte se regasesc in normativele emise de Uniune Europeana, in primul rand normativul-cadru denumit EN 1443, in care sunt exprimate cerintele generale la care trebuie sa-se uniformeze toate cosurile de fum.
Urmeaza, in dezvoltarea detaliilor, diverse norme care fac referire la diferite tipuri de materiale din care cosurile sunt construite.
Pentru cosurile ceramice, are relevanta normativul EN 1806, care defineste performantele cerute diferitelor tipuri de cosuri functie de diferitele conditii de functionare. Se vizeaza temperatura de functionare, rezistenta la incendiu de funingine, rezistenta la coroziune, permeabilitate la lichide, rezistenta la compresiune, rezistenta la periere, rezistenta la inghet-dezghet.
Pentru fiecare se stabilesc conditiile de proba si se stabilesc valorile minime si maxime ale rezultatelor acceptabile.
In final, functie de performantele obtinute, se stabileste pentru care conditii de operare este apt fiecare produs testat. Rezultatul acestei proceduri este ulterior condensat intr-o sigla compusa de litere si cifre, care stabileste conditii de operare admise pentru produsul in cauza, si care trebuie anexata la certificatul CE a acestuia.